Cum consumi 12 ore dintr-o zi de weekend anuntata ploioasa?....Partea a 3-a

Continuam periplul nostru dobrogean  (inceput aici si aici) pe langa Lacul Golovita, trecem de Jurilovca, iar apoi, pe o limba de pamant ne indreptam spre Cetatea Argamum. Ajungem pana la o distanta de circa 2 km de Cetate, loc unde drumul foarte bine asfaltat se termina cu o parcare mare, de unde continua un drum greu accesibil si interzis cu semnul de rigoare. Parcam si plecam pe jos pe drumeagul interzis circa 400 m pana la un mal de unde speram ca vom vedea cetatea, lucru care nu s-a intamplat, motiv pentru care ne intoarcem zicandu-ne ca o lasam pe alta data, intrucat mai aveam destul de putin timp din zi si voiam neaparat sa vizitam si Enisala. Ajunsi la parcare, ne intalnim cu o masina de teren care sfideaza semnul de interzis. Ne-am zis ca daca tot este o incalcare de reguli de circulatie singulara, una in plus poate nu ar conta... Nu ma judecati, ca am facut-o eu singur. Am intrat cu masina spre Cetate. Pe la jumatatea drumului sunt niste colibe vechi de unde a iesit un localnic care ne-a indrumat spre obiectivul nostru, si ne-am zis ca daca ar fi fost ceva, poate ne-ar fi intors din drum. Ulterior am aflat ca de fapt tot locul este proprietate privata, lucru care face foarte grea misiunea arheologilor, in lipsa implicarii statului roman de a declara zona, sit arheologic. Asadar, daca vreti vestigii istorice in curte la nea Ion, mergeti la Argamum. 

Drumul se termina fix langa Lacul Razim.

Ajunsi aici, incercam sa simtim ceea ce a insemnat odata Orgame, un polis grecesc aproape de Istru, situata strategic pe proeminentele calcaroase ale Capului Dolojman, spalate odata de valurile Marii Negre. Astazi, accesul la Mare este posibil doar pe la Gura Portitei, datorita depunerilor sedimentare.

Abandonarea sapaturilor arheologice incepute pe la 1900, a facut posibila extragerea de catre localnici a pietrelor din zidurile cetatii. Rezultatul...

Totusi, te poti simti ca o grecoaica plimbandu-te pe faleza,

sau ca un spectator al mestesugurilor artizanale (cuptoare de ceramica).

Parasim situl cu gandul ca instituirea regimului de zona arheologica protejata sau de interes arheologic national prioritar ar fi oportuna, ca si exproprierea terenului si trecerea progresiva a sa în proprietatea statului, în vederea realizarii unei rezervatii ambientale, dat fiind ca în aceeasi zona functioneaza si Rezervatia Biosferei ”Delta Dunarii.

Constituirea unei rezervatii ambientale, sub protectie legala si efectiva, ar contribui în mod hotarâtor la grabirea punerii în opera a programului de cercetare si punere în valoare a centrului antic Orgame / Argamum, prin amenajarea, la fata locului a unor spatii moderne pentru depozitarea, tratarea în vederea conservarii si studiul materialului arheologic mobil descoperit, precum si a unui muzeu de sit, în care sa-si gaseasca oglindirea, sub diversele ei aspecte, întreaga istorie a ”celui dintâi oras de pe teritoriul Românei mentionat într-un izvor literar al antichitatii”.

Lasam comentariile pentru alta data si deciziile pentru cei in drept, cu mentiunea ca mi-ar placea sa aflu candva ca cineva a luat nota de semnalul  de alarma minuscul afisat opiniei publice prin umila mea prezentare.

Asadar,... repede sa nu se intunece si sa mai vedem ceva...
Repede daca poti. Pentru ca in drum spre Enisala, dam peste un drum care nu iti lasa alta optiune decat sa o iei pe camp pentru a reusi sa nu suspenzi masina in gropile "antice" de pe drum. Asta se intampla pret de vreo 10 km. Dupa care este ok. Un indicator in dreapta si ajungem la cetate.

Cetatea Heracleea de la Enisala a fost construita cu scop militar, defensiv si de supraveghere de la inaltime a drumurilor se pe uscat si mai ales de pe apa intr-o perioada in care gurile Cernet si Dunavat nu erau inca blocate, iar actualul lac Razim era inca golf al Marii Negre. Cetatea a fost ridicata de puterea imperiala bizantina si de cea comerciala genoveza la sfarsitul secolului al XIII-lea si la inceputul secolului al XIV-lea, secol in care a avut rol militar, politic si administrativ si mai putin economic. Intre anii 1398 – 1416 a trecut sub stapanirea lui Mircea cel Batran. In anul 1417 este cucerita de turci, in campania lui Mehmed I Celebri impotriva lui Mircea, si este instalata o garnizoana militara, ca si la Isaccea si Giurgiu.
Dupa secolul al XV-lea datorita formarii cordoanelor de nisip ce separa Lacul Razim de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata si s-a ruinat in urmatoarele veacuri, pentru ca nu mai servea scopului pentru care fusese construita.

Si iata ce a mai ramas din ea:

Dai 2 lei si intri si inauntru...

si ai parte de o imagine de ansamblu de pe zidurile cetatii a imprejurimilor

Coboram, gonim inapoi, ajungem acasa si ne facem bilantul zilei:

Distanta: aproximativ 750 km.

Timp: 12 ore.

Costuri: carburant + 14 lei de persoana + ceva mancare.

Castig: enorm la capitolul acumulare de cunostinte.

Regret: nu se valorifica potentialul turistic al zonei.

Regiunea vizitata, în ansamblul ei, prezinta un interesant potential de dezvoltare economica si turistica, ilustrându-se ca o combinatie particulara de oportunitati conferite de un ambient natural variat (vecinatatea marii, a sistemului lagunar Razim Sinoe, a Deltei – pe de o parte; pe de alta, dealurile blânde si împadurite ale Slavelor oi Babadagului) si de diversitatea traditiilor etnoculturale ale comunitatilor contemporane (români, aromâni, lipoveni, turco-tatari). Vestigii importante ale antichitatii si evului mediu (asezarea eponima a culturii neolitice Hamangia, fortificatiile si tumulii funerari din epoca bronzului si epoca fierului de la Beidaud, Babadag, Zebil, Sabangia, Agighiol, Enisala, cetatea greco-romana Orgame/Argamum cu pandantul ei din insula Bisericuta, cetatea romana Ibida de la Slava Rusa si complexul monastic paleocrestin cercetat în vecinatatea sa, fortificatiile romane târzii de la Babadag si Enisala, castelul de tip occidental de la Enisala si vestigiile medievale de la Babadag), ca si centre actuale de pelerinaj, precum mânastirile de rit vechi (ortodox) Uspenija si Ovidenija de la Slava Rusa sau Geamia de la Babadag, daruiesc tinutului la care ne referim podoaba nepretuita a vechimii si autenticitatii unei adevarate vocatii a supravietuirii întru diversitate culturala. 

Concluzie: va urma o alta incursiune in Dobrogea.