Bilanţ de an nou. La Mulţi Ani 2012.

Acum mai mult ca oricând este timpul de a ne face un bilanţ a ceea ce a însemnat trecerea prin 2011. Aşa, cu "profit şi pierdere". Iar pentru 2012, nişte previziuni, ţinte, dorinţe. Fiindcă totdeauna e bine să luăm doar ce e bun, vom renunţa la capitolul "pierdere" şi vom spune că 2011 a fost o experienţă cu întâmplări planificate şi altele ce au venit pe neaşteptat, o experienţă despre care îmi place să cred că ne-a făcut mai buni şi mai umani. Pentru 2012 nu am aşteptări nici mai mari, nici mai mici, ci mai pline de însemnătate şi mai înălţătoare, aşa cum deja v-am urat unora dintre voi. Pentru ceilalţi dintre cititori care vă consideraţi călători, vă urez acum să aveţi parte de călătorii nici mai multe, nici mai puţine decât în 2011, ci mai pline de interacţiuni cu oamenii, cu cultura lor, cu natura în general. Un călător înţelege totdeauna acest lucru, aşa cum am mai spus-o.
Aşadar La Mulţi Ani şi la cât mai multe călătorii... frumoase !

Viena gătită de sărbătoare - Partea I - De la Operă la Catedrală

Weihnachtsmärkte, Adventmärkte sau mai pe româneşte pieţele de Crăciun, cu turta dulce într-o varietate de forme că nu trebuie să fi copil pentru a rămâne cu gura căscată de admiraţie şi poftă, wurst-ii tradiţionali cu muştar, punch-ul cu diverse mirodenii, merele învelite în caramel sau ciocolată, Gluhwein sau vinul fiert cu mere şi scorţişoară, apfelstrudel sau ştrudelul cu mere, fisticul învelit în zahăr ars, cartofii copţi cu felurite sosuri, castanele coapte, diversele acadele întoarse şi dulcegării nenumărate de nici nu poţi să le spui pe toate pe nume, împreună cu atmosfera de sărbătoare dată de voioşia celor ce se înfruptă din cele enumerate mai înainte la un pahar de vorbă multinaţională, în sunet fin de colinde ce răzbate prin gerul aşternut peste urbe, toate acestea în interiorul unei capitale imperiale printre clădiri emblematice cu multă istorie, face din Viena cea mai dorită destinaţie pentru perioada târgurilor de Crăciun.

Graz - ieslea de gheaţă nevăzută

Am rămas foarte dezamăgit după trecerea prin această urbe a Regatului de Est. Nuu, nu vă gândiţi că ar avea oraşul ceva. Dimpotrivă. Nu este degeaba desemnat de către UNESCO "City of Design". Dar ce să faci în jumătate de oră noaptea? Graz merită din plin să-i acordaţi o perioadă generoasă de timp pentru explorare, mai ales că acum este şi perioada sărbătorilor de iarnă, iar austriecii sunt renumiţi pentru celebrele pieţe de Crăciun. Dezamăgirea mea a venit în urma faptului că nu am reuşit să surprind lucrul inedit pe care anul acesta oraşul l-a avut de arătat lumii în această perioadă a anului şi anume opera unor artişti ce au realizat scena Naşterii Domnului, sculptând în gheaţă ieslea şi personajele participante la scena Adventului în mărime naturală.

Muzeul Conacul Bellu - bijuteria arhitectonică din Urlaţi

Se spune că esenţele tari se păstrează în sticluţe mici. Am găsit la Urlaţi în judeţul Prahova, o asemenea "esenţă tare" de istorie românească şi mai ales o "esenţă tare" de pasiune în conservarea, restaurarea, expunerea şi prezentarea patrimoniul nostru naţional - atât cât a mai rămas din el. Este vorba despre o bucăţică mică din domeniul familiei Bellu, despre care foarte mulţi dintre noi nu ştim mai mult decât că a donat un teren în Bucureşti, destinat unui cimitir care îi poartă numele, deşi această familie a jucat un rol foarte important în cultura românească şi a lăsat o moştenire importantă neamului nostru.

Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi

Se zice că alături de cel de la Mogoşoaia şi cel de la Hurezi, Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi împreună cu cele amintite deja, sunt cele mai bine conservate construcţii de acest gen. Că e aievea au ba, am vrut să vedem azi şi eventual să ne mândrim că facem parte din naţia care a putut ctitori asemenea edificii durabile. Dacă domnitorului nu îi era greu să meargă de la Bucureştiul - centru comercial de atunci (sec XVII) sau de la Târgoviştea - capitala administrativă tot de atunci până la Potlogi - reşedinţa dumnealui aflată cam la jumătatea distanţei dintre cele două oraşe, am zis că în zilele noastre este o nimica toată - cam vreo 40 km din Bucureşti. Aveam să descoperim că nu este chiar nimica toată dacă nu ignori craterele dintr-o porţiune de drum pe unde am mers noi.

"Biserica robilor" Butimanu - sat Decindea

Alergăm câteodată sute de kilometri pentru a face cunoştinţă cu cine ştie ce cultură, vestigii sau monumente, fără  a lua în consideraţie prea mult locurile dimprejurul nostru.

La nici 40 de kilometri depărtare de centrul Bucureştiului se află un locaş de cult ce păstrează între "zidurile" sale din lemn o istorie nespusă a  obidirii. 

Niš - poarta dintre Orient şi Occident - Partea a II-a - Oraşul

 

Am văzut cu ochii minţii mărimea şi importanţa avută de-a lungul timpului, trecând pe sub diferite stăpâniri - de oraşul-cetate ctitorit pe malurile Râului Nisava, aflat la intersecţia unor importante rute comerciale actuale, extinse peste mult mai vechile, cunoscutele şi umblatele drumuri pe care se transportau mărfuri, oameni sau arme (ca să numim aici doar Via Militaris sau Via Diagonalis din perioada romană şi bizantină sau Drumul Constantinopolelui din perioada Evului Mediu şi cea de sub dominaţie otomană), drumuri care şi azi ca şi atunci leagă Europa de Asia Mică şi Marea Mediterană de Marea Neagră, conferindu-i oraşului importanţa sa perenă, oraş care în prezent, deşi are doar vreo 250.000 de locuitori, este al treilea oraş ca mărime din Serbia (după Belgrad şi Novi Sad), dar are cel de-al doilea aeroport internaţional din ţară.

Niš - poarta dintre Orient şi Occident - Partea I - Fortăreaţa

Sursa foto: http://www.nistourism.org.rs/

Cunoscut drept "Poarta dintre Orient şi Occident" (aşa cum l-au numit mulţi dintre scriitorii, istoricii şi geografii care i-au acordat o minimă atenţie), datorită situării sale strategice la confluenţa principalelor rute Europene vechi şi noi ce leagă Marea Adriatică, Marea Egee şi Marea Neagră de ţinuturile Europei Centrale şi de Vest, anticul oraş Naissus numit astăzi Niš a dezvoltat un mix de cultură răsăriteano-vestică motivată nu doar de influenţa mercantilismului celor ce treceau pe rutele menţionate mai sus şi înnodate în acest loc, ci şi de efectele belice ale mai multor naţiuni, ca să amintim aici de huni, celţi, traci, goţi, iliri şi nu în ultimul rând de romani, aceia care şi-au "extras" unul dintre cei mai capabili imperatori de pe aceste meleaguri. Este vorba despre Flavius Valerius Constantinus (sau mai cunoscutul Constantin cel Mare) născut în Naissus (Niš), întemeietorul Constantinopolelui, cel ce avea să schimbe soarta creştinilor în Imperiul Roman scoţându-i pe aceştia din catacombe şi din arenele romane cu gladiatori, prin decretarea creştinismului ca religie oficială a Imperiului  în urma Edictului din Milan din anul 313, astfel deschizând calea uneia dintre cele mai răspândite religii actuale. Că Niš mai este cunoscut şi ca "Oraşul lui Constantin", este o recunoaştere a faptului că marea personalitate a lăsat moştenire locului natal urme palpabile ce rezistă până în zilele noastre.

Tur Plovdiv - Partea a IV-a - Oraşul vechi

Centrul vechi al Plovdivului este un melanj de istorie tracă, vestigii romane, edificii otomane, renaştere bulgară, puse în mojarul vieţii cotidiene contemporane ce se împleteşte printre străduţele înguste pavate şi construcţiile limitrofe unele mai vechi ca altele, cu funcţionalităţi actuale diferite începând de la găzduirea de muzee, expoziţii, case memoriale, săli de concerte, locaşe de cult, arene pentru manifestări în aer liber, parcuri pentru relaxare, magazine, restaurante şi culminând cu domicilii ale unor localnici. Per ansamblu, centrul vechi al Plovdivului este un muzeu viu pluridisciplinar căruia merită să îi acorzi un timp special pentru a-i admira exponatele de orice fel şi pentru a-i simţi freamătul.

Tur Plovdiv - Partea a III-a - Un oraş contemporan cu Troia

Nu toate oraşele vechi au rezistat în timp. Nu toate cele care au rezistat sunt în prezent şi centre culturale puternice. Puţine dintre acestea sunt întinse pe şapte coline. Însă doar unul se găseşte în Balcani, este contemporan cu Troia, este un muzeu deschis în aer liber, viu şi locuit, este oraşul mai vechi chiar decât Roma, Constantinopole, Cartagina sau Atena,  trecând prin metamorfoze de denumire şi identitate proprie de la Evmolpia, Philipoppolis, Trimontium (denumit în acea perioadă şi Ulpia, Flavia sau Julia), schimbat în final în Pulpudeva, cu modificări ulterioare spre Puldin sau Ploudin şi devenit în final Plovdiv, supranumit Parisul Balcanic.

Tur Plovdiv - Partea a II-a - Peştera Bacho Kiro şi Mănăstirea Dryanovo

După popasul scurt şi frustrant din Loveci (despre care v-am vorbit ceva  aici), scurt pentru că oraşul merită cel puţin o zi întreagă pentru explorare şi frustrant pentru că noi nu am avut acest timp, având rezervare în Plovdiv, la o distanţă destul de mare, am purces la drum via Dryanovo, ştiind că orăşelul are ceva de oferit, mai ales că a fost oraşul unde s-a născut Nikola Fişev (Koylu Ficheto cum i se mai spunea) cel care a construit podul acoperit din Loveci, şi care a dăruit  şi oraşului natal una din multele sale opere arhitecturale materializată aici printr-o biserică, pe care noi din aceeaşi lipsă de timp, nu am mai apucat să o vedem, alt motiv pentru o ulterioară trecere prin zonă.

Tur Plovdiv - Partea I - Loveci oraşul cu un... "Ponte Vecchio" bulgăresc

Cum îi şade bine călătorului cu drumul, şi cum ne şade bine nouă cu deciziile ad-hoc de a pleca în călătorie, şi cum lucrurile neplanificate ies de regulă cel mai bine, şi cum era o vineri seară, şi cum nu văzusem încă Plovdivul despre care auzisem numai de bine, chiar dacă acum mulţi ani mai trecusem prin oraş doar în tranzit (ce pierdere), şi cum prognoza meteo zicea ceva de 20 grade celsius acolo, chiar dacă era primul weekend din februarie, am sunat un coleg din Piteşti care la sugestia mea nebunească de a merge două zile la Plovdiv a răspuns în doar 5 minute afirmativ, apoi am rezervat pe booking.com camere şi la ora 2:30 noaptea am plecat, via Piteşti, fireşte, într-un tur care aveam să descoperim ulterior ca va însuma aproximativ 1400 km.

Podul acoperit din Loveci

Back in time ... Retrospectiva 2010

M-am gândit mult dacă să scriu acest post au ba. După îndelungi deliberări, am zis: "în niciun caz ba", chiar dacă:

- se va constata o oarecare întârziere la capitolul "momentul postării" (a se citi lene);

- câte cineva ar putea avea de comentat la modul "ce de se mai plimbă ăsta în loc să...." pe de o parte,  pe de altă parte "doar atât? joci la juniori", iar pe de alta, "cu cât mai târziu cu atât mai rău întru fidelitatea naraţiunii evenimentelor";

- următoarele se cer o promisiune de expuneri viitoare cât mai apropiate ale retrospectivei, neîmbrăcată deja în logos scris urmare a impresiilor şi emoţiilor de călătorii trecute, îmbinate cu cele viitoare (dacă vor fi), aceasta însemnând o luptă dublă cu comoditatea (a se citi din nou lene);

-  talentul meu oratoric (scriptic) şi capacitatea de a transpune realităţile de la faţa locului şi mai ales  sentimentele încercate, nu se situează la înălţimea aşteptărilor unora dintre puţinii posibili cititori ai umilului meu bloguleţ.

Aşadar:

- am schimbat înfăţişarea blogului (un an nou, o înfăţişare nouă);

- am purces la întocmirea unei liste de "pe unde m-am preumblat" din care listă doar  cu o mică parte am reuşit să fericesc tastatura, povestind întru pomenire monitorului şi celor ce deja au deschis aceste pagini virtuale.

Abritus, fortăreţa romană din Moesia Inferior - Razgrad, Bulgaria

La 70 km de Giurgiu, pe E70 în direcţia Shumen, Varna, se află oraşul Razgrad, dezvoltat pe lângă vechea fortăreaţă romană Abritus, căreia merită să îi faceţi o vizită dacă sunteţi în trecere.

Sur le pont d'Avignon... (partea a II-a)

Capitală a lumii creştine din secolul XIV, fiind pe rând capitală spirituală, economică, politică, culturală, Avignonul deţine un patrimoniu arhitectural şi artistic ce îi conferă şi astăzi titlul de deţinător al celui mai mare şi mai frumos ansamblu gotic din Europa. Centrul istoric, foarte bine conservat, este înscris în patrimoniul mondial UNESCO.

Sur le pont d'Avignon.... (partea I)

Aşa m-am trezit cântând ca din senin, într-o seară târzie de 5 ianuarie, în timp ce mă luptam cu oboseala acumulată de prea mult condus pe Coasta de Azur în drum spre Spania, după ce am văzut indicatorul de Avignon spre dreapta... Şi am decis: vom rămâne peste noapte în jurul Avignonului să vedem despre ce pod este vorba în cântecul învăţat la ora de franceză încă din clasele primare. Nici nu aveam idee cu ce aveam să mă întâlnesc a doua zi.

Acoperisul Romaniei - Moldoveanu 2544 m

"Copil fiind, paduri cutreieram.....".Vinovat....tata. Ii multumesc.
Mi-am dorit de mic sa ajung pe cel mai inalt varf al Romaniei. Nu a fost sa fie. Dar pentru ca aceasta ma rodea si era de prea mult timp pe lista mea de asteptare, am hotarat sa trisez un pic astfel incat sa pot ajunge in aceeasi zi pe varf si sa ma si intorc. Se poate, vointa sa ai. Asadar.....

Praga mater urbium

Nu toate oraşele se pot mândri cu etichetarea de "Oraşul de aur", sau " Oraşul celor o sută de clopotniţe", sau "Mater urbium (mama oraşelor)", sau cu faptul că centrul istoric este inclus în patrimoniul UNESCO, sau că este capitala cristalurilor de Boemia. Dar ca să le cumuleze pe toate, numai unul poate, şi acela este  oraşul de pe Vltava, situat în Boemia centrală, de a cărui istorie sunt legate nume ca Jan Hus, Franz Kafka, Antonin Dvorak, Albert Einstein, oraşul "Revoluţiei de catifea", a cărui istorie este arătată şi mai ales păstrată de orice colţişor al său, fie că sunt clădiri, ape, străzi, obiceiuri, gastronomie, muzică şi chiar oameni. Este oraşul de care cu siguranţă odată ajuns acolo te vei îndrăgosti.

's-Hertogenbosch - istorie, artă şi cultură în mijlocul apelor

Istorie? Trebuie să fie din moment ce este cunoscut din secolul XII. Artă? Cum altfel când a dat lumii un celebru pictor şi sculptor, şi când caracteristica de bază a industriei este fabricarea instrumentelor muzicale? Cultură? Păi este construit pe locul unde în antichitate se găsea un templu al unui zeu roman (Hercules Magusanus). În secolul XVI, fiind reşedinţă episcopală, a deschis porţile Reformei. Apoi a fost ocupat de spanioli, francezi, a fost alăturat Prusiei. Toate aceste influenţe culturale se regăsesc în construcţii, modul de a fi, în întreaga "viaţă" a oraşului. În mijlocul apelor? Unde altundeva decât în Olanda, ţinutul de sub ape?

I did it again...

again, no comment....

maybe, till another next time....

I did it....

no comment

till next time...

Ciucaş - un Munte "Roşu" cu o Vale a Berii

Multă vreme nu am ştiut de unde vine numele de Muntele Roşu. Nici măcar nu am încercat să ştiu, deşi am fost de câteva ori pe la cabana cu acelaşi nume, postată comfortabil la un acces rutier convenabil pentru cei ce se doresc sedentari cu pretenţii de sportivi week-endişti la "botul" maşinii urcată pe cine ştie ce coclauri mai mult sau mai puţin umblate. De ceva vreme însă - motivat de efectele experienţelor trecute, printre care cele cu aport sufletesc materializat de "călătorie" şi nu de turism, experienţe care au condus la transpunerea  unora dintre ele în impresii ce au dat naştere acestui blog - am început să privesc mai cu atenţie la tot ce ţine de natură, aşa cum e ea, la tot ce ţine de oameni, comportamentele şi culturile lor, chiar semantica şi toponomia anumitor locuri.

La plimbare prin Parcul Rusenski Lom

La mică distanţă de Bucureşti (sub 100 km), dar pe partea cealaltă a Dunării, la sud de Ruse, se află o Rezervaţie Naturală numită după ultimul afluent principal de pe partea dreaptă a Dunării, Râul Rusenski Lom, maestrul natural artizan al impunătoarelor formaţiuni cuprinse de Parcul Natural cu acelaşi nume (Rusenski Lom), situat de-a lungul meandrelor acestuia. Cu o suprafaţă de peste 3400 ha, acesta reprezintă o largă varietate de habitate: mici lacuri naturale şi iazuri, terase cu păşuni şi fâneaţă aflate pe marginile râurilor, păduri formate pe suprafeţe aluvionale, stânci verticale înalte. Varietatea habitatelor  contribuie la diversitatea florei şi faunei din zonă. Pe lângă acestea, Parcul mai adăposteşte numeroase obiective turistice din care cel puţin unul este înscris în patrimoniul UNESCO.

Şapte scări - de jos în sus

- Ce facem azi, într-o zi de sfârşit de mai 2010?
- Stăm acasă.... Au anunţat ăştia ploaie după amiază....
- Hai să vedem dacă mint.
- Adică?
- Pune nişte sandwich-uri, nişte apă şi nişte schimburi în rucsac şi hai la "Şapte scări"...

Kaymaklı - istorie creştină pe 8 etaje...în profunzime...

Când te gândeşti că în societatea vitezistă de azi "spaţiul personal" - aşa cum ne învaţă  materiile sociologice - tinde să ia dimensiuni tot mai mari şi că modul de comunicare tinde către unul monosilabic, digital, iar sentimentul de împreună simţire unul cu celălalt tinde către zero datorită interiorizării noastre din ce în ce mai mari, cauzând bolile secolului XX care încep cu prefixul "psi", nemaivorbind de modalitatea utopică azi de a trăi pentru a produce, partaja, consuma şi păstra ceva comun care să rămână atemporal, nu-ţi rămâne decât să te întrebi - dar sa nu poţi da un răspuns - dacă nu cumva evoluţia noastră înseamnă altceva decât semantica indică.

Să revenim cu picioarele pe Pământ din înalta sferă a filozofiei şi să repetăm:

- oraşele noastre se dezvoltă pe verticală şi pe orizontală rezultând zgârie nori şi proprietăţi rezidenţiale care mai de care mai izolate şi închise (fortuite);

- comunicăm prin "mess" sau telefoane "high-tech", orientaţi de GPS-uri fără personalitate, rezumând această comunicare la o simplă apăsare pe butoane şi la o "audiţie" binară transformată în sunet artificial, transferând factorul de decizie al cursului acţiunilor vieţii noastre către aceste maşinării denumite pompos "tehnologie";

- ne cunoaştem vecinii cel mult doar ca pe o imagine fotografică şi nu ca persoane cu care am putea partaja, dezvolta, produce şi transmite ceva împreună pentru a rămâne întru amintire.

Kölner Dom - Catedrala orasului cu iz de "Cologne"

Se spune despre cei nascuti in Koln dar care locuiesc la distanta de acesta, ca sunt bolnavi de "raul de a fi departe de Koln". Vizitatorii orasului vor intelege repede "de ce". Fiind cel mai vechi metropolis german, cel care a dat numele sau apei de colonie (Kolner Wasser sau Eau de Cologne) cu faimoasa Eau de Cologne 4711, Koln ofera un mix de biserici din perioada romantica (ultima in arhitectura moderna), strazi unde "shoping-ul" este cuvantul de ordine si muzee renumite in toata lumea. Sa nu uitam si de carnavalul specific.

Cum consumi 12 ore dintr-o zi de weekend anuntata ploioasa?....Partea a 3-a

Cum consumi 12 ore dintr-o zi de weekend anuntata ploioasa?....Partea a 2-a

Pentru ca deja incepuse ploaia, i-am dat "bice" Gheisei, gandindu-ne oare cum s-o desfasura periplul nostru in mediu umed? Zis si ...vazut.

Cum consumi 12 ore dintr-o zi de weekend anuntata ploioasa?....Partea 1

Parteneri: Gheisa (a se citi Toyota Corolla) pe care o mentionez prima pentru ca este "magarusul de povara" si nu trebuie sa se supere pentru a ne duce si alta data pe carari nebanuite si eventual putin batute, UB (tradus Roxy) copilot de incredere pe drumuri, poteci, muzee si viata, eu... "vizitiul" si Ioana cea cu "ati depasit limita de viteza" sau "in x metri ajungeti la destinatie" de medie incredere avand in vedere un  istoric frustrant experimentat.