Translate into:


Fură widget-ul Zamolxis Xl8!

Faceți căutări pe acest blog

Se încarcă...

luni, 26 mai 2014

Shqipëria, țara vulturilor (Macedonia vecină) - Partea a 4-a: Ziua 2 - Mănăstirea Bigorski - liniște și pace în munți

Bigorski

Dedicat lui Ioan Botezătorul, sitat în inima actualului Parc Național Mavrovo, înconjurat de pădurile răcoroase ale înălțimilor Munților Bistra, în apropierea malurilor Râului Radika, cu o istorie zbuciumată și bogății aparte, complexul monastic Bigorski te va cuceri dacă vei avea ocazia să-i treci pragul.

duminică, 11 august 2013

Shqipëria, țara vulturilor (Macedonia vecină) - Partea a 3-a: Ziua 2 - Tetovo, macedoneanul albanez


Cu o populație în care albanezii reprezintă majoritatea relativă, leagăn al celor câteva partide politice albaneze și capitală neoficială a regiunii predominant albaneză, supraviețuitor al mai multor imperii de la cel Micenian și Ilir, la Imperiile Roman, Bizantin și Otoman, Tetovo este unul din cele mai dezvoltate orașe macedonene din punct de vedere economic, turistic și cultural.

duminică, 21 iulie 2013

Shqipëria, țara vulturilor (drumul ocolit) - Partea a 2-a: Ziua1 - Cazanele Dunării, Majdanpek, Peștera Resava, Mănăstirea Manasija, Tetovo; sau cum socoteala româno-albaneză nu se potrivește cu cea din Kosovo

Că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, o știm cu toții. Că târgul în cauză este Kosovo, vă spun eu acum. Că de multe ori așteptările sunt așa de mari încât pur și simplu îți scapă un amănunt infim ce îți poate demola definitiv planificarea călătoriei, să nu îmi spuneți că nu ați pățit. Pe scurt, pentru că nu am putut intra în Kosovo, a trebuit să schimb traseul, ceea ce a însemnat o oboseală în plus, un pachet de nervi nenecesari, un surplus de vreo 380 de kilometri (vreo 180 azi și vreo 200 mâiine), o cazare platită în zadar (cea de la Bairam Curri), faptul că am ratat unul din cele mai spectaculoase trasee pe apă din lume (comparabil cu unul printre fiordurile norvegiene), cel de pe lacul Koman. Dar să le luăm pe rând.

luni, 15 iulie 2013

Shqipëria, țara vulturilor - Partea 1: Ideea



Faptul că am luat o pauză destul de mare până la prezenta postare, nu înseamnă că am renunțat la pasiunea mea în ce privește călătoriile. Doar înseamnă că, ocupat fiind, am renunțat la a mai scrie până într-un moment când mi s-a reproșat lipsa ajutorului potențial dat altor călători prin împărtășirea experiențelor acumulate. Și iată-mă din nou, cu o poveste altfel.
Ideea a apărut în urma altei călătorii în Grecia, când am aflat de existența unei rămășițe de vlahi în zona Epirului cu extindere în Albania. Și am zis: următoarea escapadă sigur trebuie să fie albaneză, chiar dacă toată lumea cu care am vorbit a zis că trebuie să fiu sărit de pe fix să merg în țara de unde provin cei mai mari „interlopi”.

luni, 16 aprilie 2012

Škocjanske jame - călătorie spre centrul Pământului

Škocjanske jame - Podul Cerkvenik (credit foto: Panoramio)
Dacă te-a fascinat Jules Verne cu a sa "Călătorie spre centrul Pământului", dacă vrei să trăieşti o experienţa subterană deosebită, dacă eşti iubitor de natură şi drumeţii, dacă eşti călător înrăit şi avid după inedit, dacă vrei să descoperi un fenomen natural unic, dacă te afli prin Slovenia, nu rata comoara din adâncurile regiunii Karst adică Peşterile Škocjan.

sâmbătă, 24 martie 2012

Think chocolate. Think the Platres Chocolate Workshop.


Este o clădire mică atârnată pe un povârniş al unui sătuc de munte. Este locul unde odată intrat, fie că eşti matur sau copil, te vei simţi pe un tărâm de basm. Este locul unde poţi simţi (cu toate simţurile) dulce. Este un loc înscris în Cartea Recordurilor. Este unul din locurile "fierbinţi" top 100 cele mai vizitate din lume, deşi se află în afara rutelor clasice turistice. Este pe locul 10 în lume printre alte asemenea locuri. Este locul unde odată ajuns, îţi vei redefini noţiunea despre ciocolată (căci despre ciocolată este vorba), un punct de referinţă - etalon pentru ulterioarele comparaţii în materie.

duminică, 19 februarie 2012

Viena gătită de sărbătoare - Partea a II-a - Stephansdom


Luaţi o monedă de 10 Eurocenţi. Există o probabilitate de 5% să găsiţi pe reversul (pajura) monedei unul dintre simbolurile Vienei. Probabilitatea ţine cont de toate cele 20 de monede naţionale ale ţărilor participante la zona euro, inclusiv cele ale Vaticanului, Monaco şi San Marino. Stephansdom, căci despre el este vorba, nu este doar un simbol local, ci este unul naţional şi chiar european din moment ce a fost bătută monedă europeană cu faţă naţională înfăţişând acest reper al culturii şi istoriei austriece.

sâmbătă, 31 decembrie 2011

Bilanţ de an nou. La Mulţi Ani 2012.


Acum mai mult ca oricând este timpul de a ne face un bilanţ a ceea ce a însemnat trecerea prin 2011. Aşa, cu "profit şi pierdere". Iar pentru 2012, nişte previziuni, ţinte, dorinţe. Fiindcă totdeauna e bine să luăm doar ce e bun, vom renunţa la capitolul "pierdere" şi vom spune că 2011 a fost o experienţă cu întâmplări planificate şi altele ce au venit pe neaşteptat, o experienţă despre care îmi place să cred că ne-a făcut mai buni şi mai umani. Pentru 2012 nu am aşteptări nici mai mari, nici mai mici, ci mai pline de însemnătate şi mai înălţătoare, aşa cum deja v-am urat unora dintre voi. Pentru ceilalţi dintre cititori care vă consideraţi călători, vă urez acum să aveţi parte de călătorii nici mai multe, nici mai puţine decât în 2011, ci mai pline de interacţiuni cu oamenii, cu cultura lor, cu natura în general. Un călător înţelege totdeauna acest lucru, aşa cum am mai spus-o.
Aşadar La Mulţi Ani şi la cât mai multe călătorii... frumoase !

vineri, 23 decembrie 2011

Viena gătită de sărbătoare - Partea I - De la Operă la Catedrală

Weihnachtsmärkte, Adventmärkte sau mai pe româneşte pieţele de Crăciun, cu turta dulce într-o varietate de forme că nu trebuie să fi copil pentru a rămâne cu gura căscată de admiraţie şi poftă, wurst-ii tradiţionali cu muştar, punch-ul cu diverse mirodenii, merele învelite în caramel sau ciocolată, Gluhwein sau vinul fiert cu mere şi scorţişoară, apfelstrudel sau ştrudelul cu mere, fisticul învelit în zahăr ars, cartofii copţi cu felurite sosuri, castanele coapte, diversele acadele întoarse şi dulcegării nenumărate de nici nu poţi să le spui pe toate pe nume, împreună cu atmosfera de sărbătoare dată de voioşia celor ce se înfruptă din cele enumerate mai înainte la un pahar de vorbă multinaţională, în sunet fin de colinde ce răzbate prin gerul aşternut peste urbe, toate acestea în interiorul unei capitale imperiale printre clădiri emblematice cu multă istorie, face din Viena cea mai dorită destinaţie pentru perioada târgurilor de Crăciun.

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Graz - ieslea de gheaţă nevăzută


Am rămas foarte dezamăgit după trecerea prin această urbe a Regatului de Est. Nuu, nu vă gândiţi că ar avea oraşul ceva. Dimpotrivă. Nu este degeaba desemnat de către UNESCO "City of Design". Dar ce să faci în jumătate de oră noaptea? Graz merită din plin să-i acordaţi o perioadă generoasă de timp pentru explorare, mai ales că acum este şi perioada sărbătorilor de iarnă, iar austriecii sunt renumiţi pentru celebrele pieţe de Crăciun. Dezamăgirea mea a venit în urma faptului că nu am reuşit să surprind lucrul inedit pe care anul acesta oraşul l-a avut de arătat lumii în această perioadă a anului şi anume opera unor artişti ce au realizat scena Naşterii Domnului, sculptând în gheaţă ieslea şi personajele participante la scena Adventului în mărime naturală.

vineri, 30 septembrie 2011

Muzeul Conacul Bellu - bijuteria arhitectonică din Urlaţi


Se spune că esenţele tari se păstrează în sticluţe mici. Am găsit la Urlaţi în judeţul Prahova, o asemenea "esenţă tare" de istorie românească şi mai ales o "esenţă tare" de pasiune în conservarea, restaurarea, expunerea şi prezentarea patrimoniul nostru naţional - atât cât a mai rămas din el. Este vorba despre o bucăţică mică din domeniul familiei Bellu, despre care foarte mulţi dintre noi nu ştim mai mult decât că a donat un teren în Bucureşti, destinat unui cimitir care îi poartă numele, deşi această familie a jucat un rol foarte important în cultura românească şi a lăsat o moştenire importantă neamului nostru.

duminică, 7 august 2011

Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi

Se zice că alături de cel de la Mogoşoaia şi cel de la Hurezi, Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi împreună cu cele amintite deja, sunt cele mai bine conservate construcţii de acest gen. Că e aievea au ba, am vrut să vedem azi şi eventual să ne mândrim că facem parte din naţia care a putut ctitori asemenea edificii durabile. Dacă domnitorului nu îi era greu să meargă de la Bucureştiul - centru comercial de atunci (sec XVII) sau de la Târgoviştea - capitala administrativă tot de atunci până la Potlogi - reşedinţa dumnealui aflată cam la jumătatea distanţei dintre cele două oraşe, am zis că în zilele noastre este o nimica toată - cam vreo 40 km din Bucureşti. Aveam să descoperim că nu este chiar nimica toată dacă nu ignori craterele dintr-o porţiune de drum pe unde am mers noi.

marți, 2 august 2011

"Biserica robilor" Butimanu - sat Decindea

Alergăm câteodată sute de kilometri pentru a face cunoştinţă cu cine ştie ce cultură, vestigii sau monumente, fără  a lua în consideraţie prea mult locurile dimprejurul nostru.
La nici 40 de kilometri depărtare de centrul Bucureştiului se află un locaş de cult ce păstrează între "zidurile" sale din lemn o istorie nespusă a  obidirii. 

vineri, 1 iulie 2011

Niš - poarta dintre Orient şi Occident - Partea a II-a - Oraşul

Am văzut cu ochii minţii mărimea şi importanţa avută de-a lungul timpului, trecând pe sub diferite stăpâniri - de oraşul-cetate ctitorit pe malurile Râului Nisava, aflat la intersecţia unor importante rute comerciale actuale, extinse peste mult mai vechile, cunoscutele şi umblatele drumuri pe care se transportau mărfuri, oameni sau arme (ca să numim aici doar Via Militaris sau Via Diagonalis din perioada romană şi bizantină sau Drumul Constantinopolelui din perioada Evului Mediu şi cea de sub dominaţie otomană), drumuri care şi azi ca şi atunci leagă Europa de Asia Mică şi Marea Mediterană de Marea Neagră, conferindu-i oraşului importanţa sa perenă, oraş care în prezent, deşi are doar vreo 250.000 de locuitori, este al treilea oraş ca mărime din Serbia (după Belgrad şi Novi Sad), dar are cel de-al doilea aeroport internaţional din ţară.

sâmbătă, 14 mai 2011

Niš - poarta dintre Orient şi Occident - Partea I - Fortăreaţa

Sursa foto: http://www.nistourism.org.rs/
Cunoscut drept "Poarta dintre Orient şi Occident" (aşa cum l-au numit mulţi dintre scriitorii, istoricii şi geografii care i-au acordat o minimă atenţie), datorită situării sale strategice la confluenţa principalelor rute Europene vechi şi noi ce leagă Marea Adriatică, Marea Egee şi Marea Neagră de ţinuturile Europei Centrale şi de Vest, anticul oraş Naissus numit astăzi Niš a dezvoltat un mix de cultură răsăriteano-vestică motivată nu doar de influenţa mercantilismului celor ce treceau pe rutele menţionate mai sus şi înnodate în acest loc, ci şi de efectele belice ale mai multor naţiuni, ca să amintim aici de huni, celţi, traci, goţi, iliri şi nu în ultimul rând de romani, aceia care şi-au "extras" unul dintre cei mai capabili imperatori de pe aceste meleaguri. Este vorba despre Flavius Valerius Constantinus (sau mai cunoscutul Constantin cel Mare) născut în Naissus (Niš), întemeietorul Constantinopolelui, cel ce avea să schimbe soarta creştinilor în Imperiul Roman scoţându-i pe aceştia din catacombe şi din arenele romane cu gladiatori, prin decretarea creştinismului ca religie oficială a Imperiului  în urma Edictului din Milan din anul 313, astfel deschizând calea uneia dintre cele mai răspândite religii actuale. Că Niš mai este cunoscut şi ca "Oraşul lui Constantin", este o recunoaştere a faptului că marea personalitate a lăsat moştenire locului natal urme palpabile ce rezistă până în zilele noastre.

miercuri, 30 martie 2011

Tur Plovdiv - Partea a IV-a - Oraşul vechi

Centrul vechi al Plovdivului este un melanj de istorie tracă, vestigii romane, edificii otomane, renaştere bulgară, puse în mojarul vieţii cotidiene contemporane ce se împleteşte printre străduţele înguste pavate şi construcţiile limitrofe unele mai vechi ca altele, cu funcţionalităţi actuale diferite începând de la găzduirea de muzee, expoziţii, case memoriale, săli de concerte, locaşe de cult, arene pentru manifestări în aer liber, parcuri pentru relaxare, magazine, restaurante şi culminând cu domicilii ale unor localnici. Per ansamblu, centrul vechi al Plovdivului este un muzeu viu pluridisciplinar căruia merită să îi acorzi un timp special pentru a-i admira exponatele de orice fel şi pentru a-i simţi freamătul.

miercuri, 16 martie 2011

Tur Plovdiv - Partea a III-a - Un oraş contemporan cu Troia


Nu toate oraşele vechi au rezistat în timp. Nu toate cele care au rezistat sunt în prezent şi centre culturale puternice. Puţine dintre acestea sunt întinse pe şapte coline. Însă doar unul se găseşte în Balcani, este contemporan cu Troia, este un muzeu deschis în aer liber, viu şi locuit, este oraşul mai vechi chiar decât Roma, Constantinopole, Cartagina sau Atena,  trecând prin metamorfoze de denumire şi identitate proprie de la Evmolpia, Philipoppolis, Trimontium (denumit în acea perioadă şi Ulpia, Flavia sau Julia), schimbat în final în Pulpudeva, cu modificări ulterioare spre Puldin sau Ploudin şi devenit în final Plovdiv, supranumit Parisul Balcanic.

vineri, 4 martie 2011

Tur Plovdiv - Partea a II-a - Peştera Bacho Kiro şi Mănăstirea Dryanovo



După popasul scurt şi frustrant din Loveci (despre care v-am vorbit ceva  aici), scurt pentru că oraşul merită cel puţin o zi întreagă pentru explorare şi frustrant pentru că noi nu am avut acest timp, având rezervare în Plovdiv, la o distanţă destul de mare, am purces la drum via Dryanovo, ştiind că orăşelul are ceva de oferit, mai ales că a fost oraşul unde s-a născut Nikola Fişev (Koylu Ficheto cum i se mai spunea) cel care a construit podul acoperit din Loveci, şi care a dăruit  şi oraşului natal una din multele sale opere arhitecturale materializată aici printr-o biserică, pe care noi din aceeaşi lipsă de timp, nu am mai apucat să o vedem, alt motiv pentru o ulterioară trecere prin zonă.

joi, 17 februarie 2011

Tur Plovdiv - Partea I - Loveci oraşul cu un... "Ponte Vecchio" bulgăresc

Cum îi şade bine călătorului cu drumul, şi cum ne şade bine nouă cu deciziile ad-hoc de a pleca în călătorie, şi cum lucrurile neplanificate ies de regulă cel mai bine, şi cum era o vineri seară, şi cum nu văzusem încă Plovdivul despre care auzisem numai de bine, chiar dacă acum mulţi ani mai trecusem prin oraş doar în tranzit (ce pierdere), şi cum prognoza meteo zicea ceva de 20 grade celsius acolo, chiar dacă era primul weekend din februarie, am sunat un coleg din Piteşti care la sugestia mea nebunească de a merge două zile la Plovdiv a răspuns în doar 5 minute afirmativ, apoi am rezervat pe booking.com camere şi la ora 2:30 noaptea am plecat, via Piteşti, fireşte, într-un tur care aveam să descoperim ulterior ca va însuma aproximativ 1400 km.
Podul acoperit din Loveci

duminică, 9 ianuarie 2011

Back in time ... Retrospectiva 2010


M-am gândit mult dacă să scriu acest post au ba. După îndelungi deliberări, am zis: "în niciun caz ba", chiar dacă:
- se va constata o oarecare întârziere la capitolul "momentul postării" (a se citi lene);
- câte cineva ar putea avea de comentat la modul "ce de se mai plimbă ăsta în loc să...." pe de o parte,  pe de altă parte "doar atât? joci la juniori", iar pe de alta, "cu cât mai târziu cu atât mai rău întru fidelitatea naraţiunii evenimentelor";
- următoarele se cer o promisiune de expuneri viitoare cât mai apropiate ale retrospectivei, neîmbrăcată deja în logos scris urmare a impresiilor şi emoţiilor de călătorii trecute, îmbinate cu cele viitoare (dacă vor fi), aceasta însemnând o luptă dublă cu comoditatea (a se citi din nou lene);
-  talentul meu oratoric (scriptic) şi capacitatea de a transpune realităţile de la faţa locului şi mai ales  sentimentele încercate, nu se situează la înălţimea aşteptărilor unora dintre puţinii posibili cititori ai umilului meu bloguleţ.

Aşadar:
- am schimbat înfăţişarea blogului (un an nou, o înfăţişare nouă);
- am purces la întocmirea unei liste de "pe unde m-am preumblat" din care listă doar  cu o mică parte am reuşit să fericesc tastatura, povestind întru pomenire monitorului şi celor ce deja au deschis aceste pagini virtuale.