Viena gătită de sărbătoare - Partea a II-a - Stephansdom

Luaţi o monedă de 10 Eurocenţi. Există o probabilitate de 5% să găsiţi pe reversul (pajura) monedei unul dintre simbolurile Vienei. Probabilitatea ţine cont de toate cele 20 de monede naţionale ale ţărilor participante la zona euro, inclusiv cele ale Vaticanului, Monaco şi San Marino. Stephansdom, căci despre el este vorba, nu este doar un simbol local, ci este unul naţional şi chiar european din moment ce a fost bătută monedă europeană cu faţă naţională înfăţişând acest reper al culturii şi istoriei austriece.

În jurul Catedralei Stephansdom parcă simţi cum pluteşte în aer un mister. Se simte asta de cum ajungi fie că eşti în preajma Crăciunului - aşa cum am fost noi - fie că eşti în altă perioadă a anului. De la lumea pestriţă poliglotă mai mult sau mai puţin religioasă, până la clericii oficiali frumos îmbrăcaţi, toţi adoptă o atitudine de sărbătoare. O sărbătoare a măreţiei dar şi a pioşeniei, a recunoştinţei dar şi a aducerii aminte a ororilor petrecute, a lucrurilor eterne dar şi a celor trecătoare. Vei scoate un sunet de admiraţie la primul contact vizual cu impunătorul colos, dar odată intrat înăuntru, acelaşi sunet de admiraţie te va face să te simţi mic, umil. Vei înţelege că nimic pământesc nu este etern şi se poate spulbera într-o clipă, aşa cum a păţit măreaţa construcţie la care te uiţi, atunci când la sfârşitul războiului trupele germane în retragere au lăsat-o în ruină, dar vei înţelege şi cum prin forţa unită a vienezilor, ceea ce părea imposibil, astăzi este deja realizat, prin reconstrucţia simbolului lor trecut, prezent şi viitor, un monument de aducere aminte a multor evenimente istorice marcante pentru deja modernul oraş, monument ce împreună cu întregul centru istoric al Vienei este inclus în Patrimoniul UNESCO.

Se spune că Stephansdom "poartă" istoria locului cam din anul 1147, când pe locul actualei catedrale se afla o biserică în stil romanic. La actuala construcţie gotică s-a început practic pe la 1304, cu intervenţiile ulterioare însemnând consolidări, adăugiri şi reconstrucţii, ultima fiind pe la 1950, de când se păstrează forma de azi. Întreţinerea edificiului consumă cam 2,2 milioane de euro pe an. Asta în condiţiile în care pentru micile reparaţii sau curăţiri periodice ale dantelăriilor nu se apelează la firme specializate, ci la breasla meşteşugarilor instituită de când dăinuieşte catedrala şi care se ocupă DOAR cu acest lucru, breaslă ce îşi are sediul pe latura de nord a catedralei (acolo unde sunt trăsurile), un atelier cu denumirea de Dombauhütte.

Te vei minuna de acoperişul domului ce are o înălţime dublă faţă de cea a zidurilor pe care se sprijină, dar mai ales de mozaicul colorat al ţiglelor cu care este acoperit, pe una din aceste părţi putând fi văzute reprezentările vulturului cu două capete ce simbolizează imperiul austriac, iar pe cealaltă parte (de nord) stemele Vienei şi Austriei. Cele 230.000 de piese ale puzzle-ului ce îmbracă acest frumos acoperiş, par a fi montate ieri, aşa de curate sunt, acest lucru datorându-se înclinaţiei foarte mari sub care sunt aşezate, astfel că orice ploaie ajută la o autocurăţare rapidă. Am înţeles că în serile de vară, se poate face o plimbare pe acoperiş contra cost, de unde poţi avea o imagine din mai multe unghiuri asupra oraşului. Noi am urcat doar în turnul de sud. Ne-am dat duhul la capătul celor 343 de trepte unde am avut parte de o panoramă splendidă şi am înţeles de ce era folosit ca punct de observare în vechime. Cel ce avea această misiune, avea aici un mic apartament iar dacă vedea ceva suspect sau vreun incendiu, trăgea clopotele.

Pentru cei mai comozi, există o altă variantă de panoramă de la o înălţime mai mică, mai precis de deasupra turnului de nord unde se ajunge cu un lift luat dinăuntrul catedralei. Acest turn are numai 68 de metri faţă de 136 cât măsoară turnul de sud. Iniţial se dorea a fi două turnuri gemene, însă perioada gotică se cam terminase şi au terminat turnul de nord cu o "căciulă renascentistă".

Catedrala mai are încă două turnuri, turnurile romane aflate de o parte şi de alta a intrării principale, cu înălţimi de 65 de metri, denumirea lor venind de la faptul că materialele din care au fost construite au provenit din vechea structură construită de romani. Aceste turnuri, împreună cu gigantica intrare sunt cele mai vechi părţi ale structurii.

Cu anumite ocazii pot fi auzite toate cele 23 de clopote ale catedralei. Cel mai mare, aflat în turnul de nord, este al doilea ca mărime după cel din Kölner Dom - Catedrala orasului cu iz de "Cologne".

Interiorul este magnific. Orgile, altarele, capelele, ornamentaţiile, toate acestea îţi vor mânca din timp, aşa că fii pregătit. Poţi intra şi în catacombele de dedesubt, unde sunt păstrate rămpşiţele unor oameni importanţi. Sarcofagele însele sunt nişte opere de artă.

Pentru ore de vizitare şi tarife vedeţi aici.

Mozart, care a trăit o perioadă într-un apartament modest din apropierea catedralei, a avut cununia religioasă în Stephansdom. Tot aici a avut şi oficierea înmormântării marelui compozitor.

Dar. gata cu vorbăria, să vedem imagini.

Turnul de Nord (mai mic)

"Căciula" turnului de nord şi terasa unde se ajunge cu liftul interior

Intrarea principală

Detaliu turnurile romane

Detaliu faţada principală

Oare câtă vreme o fi numărat?

Faţada nordică. Dedesubt se află intrarea în dependinţele breslei meşteşugarilor artişti responsabili cu întreţinerea clădirii.

Ce ziceţi de o plimbare cu trăsura? Tot din partea de nord a catedralei.

Căluţi în straie de sărbătoare

Johannes Capistrano italianul franciscan ce se zice că s-a rugat împotriva invaziei turce din 1451.

Detalii exterioare

Partea estică

Faţada sudică; se vede pe acoperiş simbolul Austriei, vulturul cu două capete.

Turnul de Sud

Prin "măruntaiele" Turnului de sud

De undeva de acolo de sus, se văd imaginile următoare, pentru care merită efortul urcarii celor 343 de trepte

"Căciula" turnului de nord şi o parte din acoperiş

În depărtare se vede cupola oxidată verzuie a Peterskirsche, iar mai departe turnurile Primăriei

Kartnerstrasse

După ce cobori scările înguste în spirală unde te vei opri de nenumărate ori pentru a putea trece pe lângă cei ce urcă (pentru a evita aglomeraţia e bine să mergeţi cât mai de dimineaţă), vei putea să te relaxezi fie luând o trăsură pentru o plimbare, fie vei interacţiona cu vânzătorii ambulanţi de bilete îmbrăcaţi (cel puţin în parte) în costume de epocă, de unde vei putea cumpăra bilete la una din nenumăratele reprezentaţii muzicale din care nu lipseşte Mozart, fie vei dori să mergi la un window - shopping pe Graben, despre care vă voi povesti în postul următor.