Muzeul Conacul Bellu - bijuteria arhitectonică din Urlaţi

Se spune că esenţele tari se păstrează în sticluţe mici. Am găsit la Urlaţi în judeţul Prahova, o asemenea "esenţă tare" de istorie românească şi mai ales o "esenţă tare" de pasiune în conservarea, restaurarea, expunerea şi prezentarea patrimoniul nostru naţional - atât cât a mai rămas din el. Este vorba despre o bucăţică mică din domeniul familiei Bellu, despre care foarte mulţi dintre noi nu ştim mai mult decât că a donat un teren în Bucureşti, destinat unui cimitir care îi poartă numele, deşi această familie a jucat un rol foarte important în cultura românească şi a lăsat o moştenire importantă neamului nostru.

Sosiţi de prin Macedonia pe la 1870 în Ţara Românească, cei din familia Bellu aveau să îndrăgească aceste pământuri româneşti pe teritoriul cărora vor rămâne aducând cu ei averi însemnate, şi vor contribui la "scrierea" istoriei româneşti din acea vreme, istorie în care vrând - nevrând această familie începea să îşi găsească locul. Încearcă şi chiar reuşeşte alianţe matrimoniale cu case la fel de importante şi înstărite cum ar fi Văcăreştii, Sturdza, Cantacuzinii, Ştirbei.

Baronul Alexandru Bellu, colecţionar şi om de cultură, una dintre figurile remarcante ale familiei, a îndrăgit plaiurile Urleţene, motiv pentru care şi-a lăsat amprenta asupra locului. Astfel se face că aici se găsesc multe dintre obiectele colecţionate de acesta, rezultatul pasiunii sale în acest domeniu, unele datând de prin secolele II şi III. Tot Alexandru Bellu este unul dintre pionierii artei fotografice româneşti, la Conacul Bellu găsindu-se expuse câteva dintre realizările sale în acest domeniu. Îi plăcea să fotografieze oameni de rând în diferite ipostaze, peisaje sau chiar animale. Prieten bun cu Nicolae Grigorescu, se spune că reuşeau să se influenţeze reciproc unul pe celălalt, într-atât de mult încât nu se ştie dacă Grigorescu a pictat Carul cu boi după o fotografie de a lui Alexandru Bellu, sau acesta din urmă a fost inspirat de pânza lui Grigorescu. 

O parte dintre colecţiile strânse de-a lungul vieţii constând în elemente şi piese decorative cioplite vechi aduse de prin alte părţi, coloane, capiteluri, ancadramente de uşi şi ferestre datând din timpuri stravechi, ceramică, mobilier, artă orientală, etnografie, picturi, fotografii, cărţi vechi, icoane şi arme - pot fi admirate în Muzeul Conacul Bellu adăpostit de ceea ce a mai rămas din complexul odinioară destul de vast, şi anume "casa mică" aşa cum i se spunea.

Construită în stil vechi românesc, cu parter şi pivniţă la subsol (cu rol de cramă),

cu prispă

şi stâlpi de lemn

şi acoperiş cu şiţă,

amplasată într-un decor de poveste, inspirând dragostea pusă în construirea şi mai ales în păstrarea şi refacerea ei, clădirea te va fascina de la prima vedere.

După moartea lui Alexandru Bellu şi înmormântarea cu fastul de rigoare în cimitirul din Bucureşti care îi poartă numele, soţia acestuia Alexandrina a donat în 1926 complexul de la Urlaţi Academiei Române. Din 1955 în "casa mică" (singura care a rezistat - aşa cum am mai spus) a fost organizat un muzeu de etnografie, iar cladirea a fost declarată monument de arhitectură. Din 2004, urmare a pasiunii unor oameni cu suflet pentru păstrarea acestui loc, s-a demarat un proces de refacere ce s-a încheiat cu succes în 2008, urmare fiind ceea ce se vede astăzi.

Vedere din spate

Premiat în 2010 cu Premiul Comitetului Naţional Român al Consiliului Internaţional al Muzeelor (ICOM), Muzeul Conacul Bellu, care în prezent este secţie a Muzelului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, este o bijuterie arhitectonică despre care puţini ştiu şi merită să nu o rataţi. Meritul pentru ceea ce s-a făcut în ultima perioadă de timp pentru ca muzeul să arate aşa, îi revine în mare parte sufletului acestui loc în persoana doamnei Gabriela Sanda Nicolau. Restaurarea s-a făcut în cele mai mici detalii, păstrându-se originale foarte multe dintre elemente: tâmplăria, coloanele din lemn ale cerdacului, pavajul din piatră măruntă existent pe podeaua cerdacului de o frumuseţe deosebită.

Uşa

Detaliu

Pavaj din piatră măruntă

Colecţia impresionantă de obiecte din interior vă las să o descoperiţi singuri, eu neavând fotografii întrucât acestea pot fi făcute numai cu o aprobare în urma unei cereri făcute în prealabil la Muzelul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova (dacă am înţeles bine) şi numai apoi se plăteşte taxa de fotografiat şi poţi poza.

Într-o laterală a construcţiei se află amenajat un mic lapidariu.

Pe cealaltă laterală este intrarea în crama ce expune o colecţie impresionantă de exemplare foarte vechi de obiecte folosite în obţinerea vinului.

Intrarea în cramă

În afară de clădirea muzeului, complexul de clădiri al domeniului Bellu mai cuprindea "casa mare" sau palatul, o cuhnie sau bucătărie ca cea de la Mogoşoaia, o biserică. Acestea au fost distruse de cutremure, bombardament, timp sau pur şi simplu de nepăsare, în prezent existând doar mici urme ale existenţei lor, dorinţa celor de la muzeu fiind de a le putea reconstrui în forma iniţială cândva.

Interesantă este şi construcţia de la intrarea în complex (foişorul) recent restaurată, care se va deschide publicului pentru vizitare odată cu inaugurarea acesteia în data de 1 octombrie 2011 ora 14:00 în cadrul Zilelor Oraşului Urlaţi. Foişorul adăposteşte expoziţia "Alexandru Bellu - artist fotograf şi pasionat colecţionar".

Aşa că, dacă aveţi timp şi nu aţi fost încă mergeţi cu toată încrederea. Nu o să regretaţi. Adresa este Urlaţi, str. Orzoaia de Sus nr. 2, Judeţul Prahova. Intrarea este 8 lei (4 lei pentru studenţi, etc). Taxa de fotografiere este de 25 de lei numai după obţinerea unei permisiuni aşa cum am spus mai sus.