Back in time ... Retrospectiva 2010

M-am gândit mult dacă să scriu acest post au ba. După îndelungi deliberări, am zis: "în niciun caz ba", chiar dacă:

- se va constata o oarecare întârziere la capitolul "momentul postării" (a se citi lene);

- câte cineva ar putea avea de comentat la modul "ce de se mai plimbă ăsta în loc să...." pe de o parte,  pe de altă parte "doar atât? joci la juniori", iar pe de alta, "cu cât mai târziu cu atât mai rău întru fidelitatea naraţiunii evenimentelor";

- următoarele se cer o promisiune de expuneri viitoare cât mai apropiate ale retrospectivei, neîmbrăcată deja în logos scris urmare a impresiilor şi emoţiilor de călătorii trecute, îmbinate cu cele viitoare (dacă vor fi), aceasta însemnând o luptă dublă cu comoditatea (a se citi din nou lene);

-  talentul meu oratoric (scriptic) şi capacitatea de a transpune realităţile de la faţa locului şi mai ales  sentimentele încercate, nu se situează la înălţimea aşteptărilor unora dintre puţinii posibili cititori ai umilului meu bloguleţ.

Aşadar:

- am schimbat înfăţişarea blogului (un an nou, o înfăţişare nouă);

- am purces la întocmirea unei liste de "pe unde m-am preumblat" din care listă doar  cu o mică parte am reuşit să fericesc tastatura, povestind întru pomenire monitorului şi celor ce deja au deschis aceste pagini virtuale.

Acoperisul Romaniei - Moldoveanu 2544 m

"Copil fiind, paduri cutreieram.....".Vinovat....tata. Ii multumesc.
Mi-am dorit de mic sa ajung pe cel mai inalt varf al Romaniei. Nu a fost sa fie. Dar pentru ca aceasta ma rodea si era de prea mult timp pe lista mea de asteptare, am hotarat sa trisez un pic astfel incat sa pot ajunge in aceeasi zi pe varf si sa ma si intorc. Se poate, vointa sa ai. Asadar.....

Ciucaş - un Munte "Roşu" cu o Vale a Berii

Multă vreme nu am ştiut de unde vine numele de Muntele Roşu. Nici măcar nu am încercat să ştiu, deşi am fost de câteva ori pe la cabana cu acelaşi nume, postată confortabil la un acces rutier convenabil pentru cei ce se doresc sedentari cu pretenţii de sportivi week-endişti la "botul" maşinii urcată pe cine ştie ce coclauri mai mult sau mai puţin umblate. De ceva vreme însă - motivat de efectele experienţelor trecute, printre care cele cu aport sufletesc materializat de "călătorie" şi nu de turism, experienţe care au condus la transpunerea  unora dintre ele în impresii ce au dat naştere acestui blog - am început să privesc mai cu atenţie la tot ce ţine de natură, aşa cum e ea, la tot ce ţine de oameni, comportamentele şi culturile lor, chiar semantica şi toponomia anumitor locuri.

Şapte scări - de jos în sus

- Ce facem azi, într-o zi de sfârşit de mai 2010?
- Stăm acasă.... Au anunţat ăştia ploaie după amiază....
- Hai să vedem dacă mint.
- Adică?
- Pune nişte sandwich-uri, nişte apă şi nişte schimburi în rucsac şi hai la "Şapte scări"...