Shqipëria, țara vulturilor (drumul ocolit) - Partea a 2-a: Ziua1 - Cazanele Dunării, Majdanpek, Peștera Resava, Mănăstirea Manasija, Tetovo; sau cum socoteala româno-albaneză nu se potrivește cu cea din Kosovo

Că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, o știm cu toții. Că târgul în cauză este Kosovo, vă spun eu acum. Că de multe ori așteptările sunt așa de mari încât pur și simplu îți scapă un amănunt infim ce îți poate demola definitiv planificarea călătoriei, să nu îmi spuneți că nu ați pățit. Pe scurt, pentru că nu am putut intra în Kosovo, a trebuit să schimb traseul, ceea ce a însemnat o oboseală în plus, un pachet de nervi nenecesari, un surplus de vreo 380 de kilometri (vreo 180 azi și vreo 200 mâiine), o cazare platită în zadar (cea de la Bairam Curri), faptul că am ratat unul din cele mai spectaculoase trasee pe apă din lume (comparabil cu unul printre fiordurile norvegiene), cel de pe lacul Koman. Dar să le luăm pe rând.

Bilanţ de an nou. La Mulţi Ani 2012.

Acum mai mult ca oricând este timpul de a ne face un bilanţ a ceea ce a însemnat trecerea prin 2011. Aşa, cu "profit şi pierdere". Iar pentru 2012, nişte previziuni, ţinte, dorinţe. Fiindcă totdeauna e bine să luăm doar ce e bun, vom renunţa la capitolul "pierdere" şi vom spune că 2011 a fost o experienţă cu întâmplări planificate şi altele ce au venit pe neaşteptat, o experienţă despre care îmi place să cred că ne-a făcut mai buni şi mai umani. Pentru 2012 nu am aşteptări nici mai mari, nici mai mici, ci mai pline de însemnătate şi mai înălţătoare, aşa cum deja v-am urat unora dintre voi. Pentru ceilalţi dintre cititori care vă consideraţi călători, vă urez acum să aveţi parte de călătorii nici mai multe, nici mai puţine decât în 2011, ci mai pline de interacţiuni cu oamenii, cu cultura lor, cu natura în general. Un călător înţelege totdeauna acest lucru, aşa cum am mai spus-o.
Aşadar La Mulţi Ani şi la cât mai multe călătorii... frumoase !

Muzeul Conacul Bellu - bijuteria arhitectonică din Urlaţi

Se spune că esenţele tari se păstrează în sticluţe mici. Am găsit la Urlaţi în judeţul Prahova, o asemenea "esenţă tare" de istorie românească şi mai ales o "esenţă tare" de pasiune în conservarea, restaurarea, expunerea şi prezentarea patrimoniul nostru naţional - atât cât a mai rămas din el. Este vorba despre o bucăţică mică din domeniul familiei Bellu, despre care foarte mulţi dintre noi nu ştim mai mult decât că a donat un teren în Bucureşti, destinat unui cimitir care îi poartă numele, deşi această familie a jucat un rol foarte important în cultura românească şi a lăsat o moştenire importantă neamului nostru.

Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi

Se zice că alături de cel de la Mogoşoaia şi cel de la Hurezi, Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi împreună cu cele amintite deja, sunt cele mai bine conservate construcţii de acest gen. Că e aievea au ba, am vrut să vedem azi şi eventual să ne mândrim că facem parte din naţia care a putut ctitori asemenea edificii durabile. Dacă domnitorului nu îi era greu să meargă de la Bucureştiul - centru comercial de atunci (sec XVII) sau de la Târgoviştea - capitala administrativă tot de atunci până la Potlogi - reşedinţa dumnealui aflată cam la jumătatea distanţei dintre cele două oraşe, am zis că în zilele noastre este o nimica toată - cam vreo 40 km din Bucureşti. Aveam să descoperim că nu este chiar nimica toată dacă nu ignori craterele dintr-o porţiune de drum pe unde am mers noi.

"Biserica robilor" Butimanu - sat Decindea

Alergăm câteodată sute de kilometri pentru a face cunoştinţă cu cine ştie ce cultură, vestigii sau monumente, fără  a lua în consideraţie prea mult locurile dimprejurul nostru.

La nici 40 de kilometri depărtare de centrul Bucureştiului se află un locaş de cult ce păstrează între "zidurile" sale din lemn o istorie nespusă a  obidirii. 

Back in time ... Retrospectiva 2010

M-am gândit mult dacă să scriu acest post au ba. După îndelungi deliberări, am zis: "în niciun caz ba", chiar dacă:

- se va constata o oarecare întârziere la capitolul "momentul postării" (a se citi lene);

- câte cineva ar putea avea de comentat la modul "ce de se mai plimbă ăsta în loc să...." pe de o parte,  pe de altă parte "doar atât? joci la juniori", iar pe de alta, "cu cât mai târziu cu atât mai rău întru fidelitatea naraţiunii evenimentelor";

- următoarele se cer o promisiune de expuneri viitoare cât mai apropiate ale retrospectivei, neîmbrăcată deja în logos scris urmare a impresiilor şi emoţiilor de călătorii trecute, îmbinate cu cele viitoare (dacă vor fi), aceasta însemnând o luptă dublă cu comoditatea (a se citi din nou lene);

-  talentul meu oratoric (scriptic) şi capacitatea de a transpune realităţile de la faţa locului şi mai ales  sentimentele încercate, nu se situează la înălţimea aşteptărilor unora dintre puţinii posibili cititori ai umilului meu bloguleţ.

Aşadar:

- am schimbat înfăţişarea blogului (un an nou, o înfăţişare nouă);

- am purces la întocmirea unei liste de "pe unde m-am preumblat" din care listă doar  cu o mică parte am reuşit să fericesc tastatura, povestind întru pomenire monitorului şi celor ce deja au deschis aceste pagini virtuale.

Acoperisul Romaniei - Moldoveanu 2544 m

"Copil fiind, paduri cutreieram.....".Vinovat....tata. Ii multumesc.
Mi-am dorit de mic sa ajung pe cel mai inalt varf al Romaniei. Nu a fost sa fie. Dar pentru ca aceasta ma rodea si era de prea mult timp pe lista mea de asteptare, am hotarat sa trisez un pic astfel incat sa pot ajunge in aceeasi zi pe varf si sa ma si intorc. Se poate, vointa sa ai. Asadar.....

Ciucaş - un Munte "Roşu" cu o Vale a Berii

Multă vreme nu am ştiut de unde vine numele de Muntele Roşu. Nici măcar nu am încercat să ştiu, deşi am fost de câteva ori pe la cabana cu acelaşi nume, postată confortabil la un acces rutier convenabil pentru cei ce se doresc sedentari cu pretenţii de sportivi week-endişti la "botul" maşinii urcată pe cine ştie ce coclauri mai mult sau mai puţin umblate. De ceva vreme însă - motivat de efectele experienţelor trecute, printre care cele cu aport sufletesc materializat de "călătorie" şi nu de turism, experienţe care au condus la transpunerea  unora dintre ele în impresii ce au dat naştere acestui blog - am început să privesc mai cu atenţie la tot ce ţine de natură, aşa cum e ea, la tot ce ţine de oameni, comportamentele şi culturile lor, chiar semantica şi toponomia anumitor locuri.

Şapte scări - de jos în sus

- Ce facem azi, într-o zi de sfârşit de mai 2010?
- Stăm acasă.... Au anunţat ăştia ploaie după amiază....
- Hai să vedem dacă mint.
- Adică?
- Pune nişte sandwich-uri, nişte apă şi nişte schimburi în rucsac şi hai la "Şapte scări"...

Cum consumi 12 ore dintr-o zi de weekend anuntata ploioasa?....Partea a 3-a

Cum consumi 12 ore dintr-o zi de weekend anuntata ploioasa?....Partea a 2-a

Pentru ca deja incepuse ploaia, i-am dat "bice" Gheisei, gandindu-ne oare cum s-o desfasura periplul nostru in mediu umed? Zis si ...vazut.

Cum consumi 12 ore dintr-o zi de weekend anuntata ploioasa?....Partea 1

Parteneri: Gheisa (a se citi Toyota Corolla) pe care o mentionez prima pentru ca este "magarusul de povara" si nu trebuie sa se supere pentru a ne putea duce si alta data pe carari nebanuite si eventual putin batute, UB (tradus Roxy) copilot de incredere pe drumuri, poteci, muzee si viata, eu... "vizitiul" si Ioana cea cu "ati depasit limita de viteza" sau "in x metri ajungeti la destinatie" de medie incredere avand in vedere un  istoric frustrant experimentat.