Shqipëria, țara vulturilor (Macedonia vecină) - Partea a 4-a: Ziua 2 - Mănăstirea Bigorski - liniște și pace în munți

Bigorski

Dedicat lui Ioan Botezătorul, situat în inima actualului Parc Național Mavrovo, înconjurat de pădurile răcoroase ale înălțimilor Munților Bistra, în apropierea malurilor Râului Radika, cu o istorie zbuciumată și bogății aparte, complexul monastic Bigorski te va cuceri dacă vei avea ocazia să-i treci pragul.

Shqipëria, țara vulturilor (drumul ocolit) - Partea a 2-a: Ziua1 - Cazanele Dunării, Majdanpek, Peștera Resava, Mănăstirea Manasija, Tetovo; sau cum socoteala româno-albaneză nu se potrivește cu cea din Kosovo

Că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, o știm cu toții. Că târgul în cauză este Kosovo, vă spun eu acum. Că de multe ori așteptările sunt așa de mari încât pur și simplu îți scapă un amănunt infim ce îți poate demola definitiv planificarea călătoriei, să nu îmi spuneți că nu ați pățit. Pe scurt, pentru că nu am putut intra în Kosovo, a trebuit să schimb traseul, ceea ce a însemnat o oboseală în plus, un pachet de nervi nenecesari, un surplus de vreo 380 de kilometri (vreo 180 azi și vreo 200 mâiine), o cazare platită în zadar (cea de la Bairam Curri), faptul că am ratat unul din cele mai spectaculoase trasee pe apă din lume (comparabil cu unul printre fiordurile norvegiene), cel de pe lacul Koman. Dar să le luăm pe rând.

Bilanţ de an nou. La Mulţi Ani 2012.

Acum mai mult ca oricând este timpul de a ne face un bilanţ a ceea ce a însemnat trecerea prin 2011. Aşa, cu "profit şi pierdere". Iar pentru 2012, nişte previziuni, ţinte, dorinţe. Fiindcă totdeauna e bine să luăm doar ce e bun, vom renunţa la capitolul "pierdere" şi vom spune că 2011 a fost o experienţă cu întâmplări planificate şi altele ce au venit pe neaşteptat, o experienţă despre care îmi place să cred că ne-a făcut mai buni şi mai umani. Pentru 2012 nu am aşteptări nici mai mari, nici mai mici, ci mai pline de însemnătate şi mai înălţătoare, aşa cum deja v-am urat unora dintre voi. Pentru ceilalţi dintre cititori care vă consideraţi călători, vă urez acum să aveţi parte de călătorii nici mai multe, nici mai puţine decât în 2011, ci mai pline de interacţiuni cu oamenii, cu cultura lor, cu natura în general. Un călător înţelege totdeauna acest lucru, aşa cum am mai spus-o.
Aşadar La Mulţi Ani şi la cât mai multe călătorii... frumoase !

Tur Plovdiv - Partea a III-a - Un oraş contemporan cu Troia

Nu toate oraşele vechi au rezistat în timp. Nu toate cele care au rezistat sunt în prezent şi centre culturale puternice. Puţine dintre acestea sunt întinse pe şapte coline. Însă doar unul se găseşte în Balcani, este contemporan cu Troia, este un muzeu deschis în aer liber, viu şi locuit, este oraşul mai vechi chiar decât Roma, Constantinopole, Cartagina sau Atena,  trecând prin metamorfoze de denumire şi identitate proprie de la Evmolpia, Philipoppolis, Trimontium (denumit în acea perioadă şi Ulpia, Flavia sau Julia), schimbat în final în Pulpudeva, cu modificări ulterioare spre Puldin sau Ploudin şi devenit în final Plovdiv, supranumit Parisul Balcanic.

Tur Plovdiv - Partea a II-a - Peştera Bacho Kiro şi Mănăstirea Dryanovo

După popasul scurt şi frustrant din Loveci (despre care v-am vorbit ceva  aici), scurt pentru că oraşul merită cel puţin o zi întreagă pentru explorare şi frustrant pentru că noi nu am avut acest timp, având rezervare în Plovdiv, la o distanţă destul de mare, am purces la drum via Dryanovo, ştiind că orăşelul are ceva de oferit, mai ales că a fost oraşul unde s-a născut Nikola Fişev (Koylu Ficheto cum i se mai spunea) cel care a construit podul acoperit din Loveci, şi care a dăruit  şi oraşului natal una din multele sale opere arhitecturale materializată aici printr-o biserică, pe care noi din aceeaşi lipsă de timp, nu am mai apucat să o vedem, alt motiv pentru o ulterioară trecere prin zonă.

Back in time ... Retrospectiva 2010

M-am gândit mult dacă să scriu acest post au ba. După îndelungi deliberări, am zis: "în niciun caz ba", chiar dacă:

- se va constata o oarecare întârziere la capitolul "momentul postării" (a se citi lene);

- câte cineva ar putea avea de comentat la modul "ce de se mai plimbă ăsta în loc să...." pe de o parte,  pe de altă parte "doar atât? joci la juniori", iar pe de alta, "cu cât mai târziu cu atât mai rău întru fidelitatea naraţiunii evenimentelor";

- următoarele se cer o promisiune de expuneri viitoare cât mai apropiate ale retrospectivei, neîmbrăcată deja în logos scris urmare a impresiilor şi emoţiilor de călătorii trecute, îmbinate cu cele viitoare (dacă vor fi), aceasta însemnând o luptă dublă cu comoditatea (a se citi din nou lene);

-  talentul meu oratoric (scriptic) şi capacitatea de a transpune realităţile de la faţa locului şi mai ales  sentimentele încercate, nu se situează la înălţimea aşteptărilor unora dintre puţinii posibili cititori ai umilului meu bloguleţ.

Aşadar:

- am schimbat înfăţişarea blogului (un an nou, o înfăţişare nouă);

- am purces la întocmirea unei liste de "pe unde m-am preumblat" din care listă doar  cu o mică parte am reuşit să fericesc tastatura, povestind întru pomenire monitorului şi celor ce deja au deschis aceste pagini virtuale.

La plimbare prin Parcul Rusenski Lom

La mică distanţă de Bucureşti (sub 100 km), dar pe partea cealaltă a Dunării, la sud de Ruse, se află o Rezervaţie Naturală numită după ultimul afluent principal de pe partea dreaptă a Dunării, Râul Rusenski Lom, maestrul natural artizan al impunătoarelor formaţiuni cuprinse de Parcul Natural cu acelaşi nume (Rusenski Lom), situat de-a lungul meandrelor acestuia. Cu o suprafaţă de peste 3400 ha, acesta reprezintă o largă varietate de habitate: mici lacuri naturale şi iazuri, terase cu păşuni şi fâneaţă aflate pe marginile râurilor, păduri formate pe suprafeţe aluvionale, stânci verticale înalte. Varietatea habitatelor  contribuie la diversitatea florei şi faunei din zonă. Pe lângă acestea, Parcul mai adăposteşte numeroase obiective turistice din care cel puţin unul este înscris în patrimoniul UNESCO.

Cum consumi 12 ore dintr-o zi de weekend anuntata ploioasa?....Partea 1

Parteneri: Gheisa (a se citi Toyota Corolla) pe care o mentionez prima pentru ca este "magarusul de povara" si nu trebuie sa se supere pentru a ne putea duce si alta data pe carari nebanuite si eventual putin batute, UB (tradus Roxy) copilot de incredere pe drumuri, poteci, muzee si viata, eu... "vizitiul" si Ioana cea cu "ati depasit limita de viteza" sau "in x metri ajungeti la destinatie" de medie incredere avand in vedere un  istoric frustrant experimentat.