Translate into:


Fură widget-ul Zamolxis Xl8!

Faceți căutări pe acest blog

vineri, 4 martie 2011

Tur Plovdiv - Partea a II-a - Peştera Bacho Kiro şi Mănăstirea Dryanovo



După popasul scurt şi frustrant din Loveci (despre care v-am vorbit ceva  aici), scurt pentru că oraşul merită cel puţin o zi întreagă pentru explorare şi frustrant pentru că noi nu am avut acest timp, având rezervare în Plovdiv, la o distanţă destul de mare, am purces la drum via Dryanovo, ştiind că orăşelul are ceva de oferit, mai ales că a fost oraşul unde s-a născut Nikola Fişev (Koylu Ficheto cum i se mai spunea) cel care a construit podul acoperit din Loveci, şi care a dăruit  şi oraşului natal una din multele sale opere arhitecturale materializată aici printr-o biserică, pe care noi din aceeaşi lipsă de timp, nu am mai apucat să o vedem, alt motiv pentru o ulterioară trecere prin zonă.


Aşadar, am purces la drum conform traseului de mai jos, vinovată de această alegere fiind cine alta decât Ioana cea cu ...."în două sute de metri viraţi uşor la dreapta", adică vocea navigatorului. Şi nu o condamn pentru alegerea făcută având în vedere peisajele superbe şi satele mici  mirifice,  unele mai înstărite, altele mai sărace, aflate pe traseul cel îngust de abia de aveau loc două maşini una pe lângă alta, asta când se întâmplă asta odată la mult timp. Vorbesc aici de ultima parte a drumului după ce am ieşit în dreapta din drumul principal. Nu am făcut poze, deoarece eram în întârziere, dar m-am bucurat singur de peisaje, având în vedere că 75% din pasageri au decis să facă economie de vedere, eu singur rămânând treaz obligat forţat de "mânuirea" vehiculului. Două zone mi-au atras atenţia: satul Gostiliţa care mi-a făcut impresia că ar fi pe mâini bune,adică pe mâinile unor bogătaşi care presupun că şi-au agonisit ceva case de vacanţă pe aici, case care au înfăţişarea aidoma cu cele din Arbanassi, adică cu temelie şi zidărie din piatră; a doua zonă a fost Skalsko, un sătuc mic la a cărui periferie se află nişte formaţiuni înalte de pe care parapantiştii îşi satisfac nevoia de adrenalină. Şi acum gata şi cu drumul că e târziu, motiv pentru care nu am mai trecut nici prin micuţul orăşel Dryanovo care avea câte ceva de oferit, şi ne-am îndreptat direct spre Mănăstirea cu acelaşi nume, aflată câţiva kilometri mai la sud.

La o distanţă de circa 300 de metri de parcarea Mănăstirii, se află Peştera Bacho Kiro, situată în fascinantele canioane ale râurilor Adara şi Dryanovska, ce se întinde pe 3600 de metri dintre care doar o zonă de 700 de metri este deschisă vizitatorilor. Peştera formează un frumos labirint de galerii şi camere pe patru nivele, sculptate în timp de râurile subterane în stâncile calcaroase, formaţiuni frumoase cu nume de poveste: "Prinţesa adormită", "Piticii", "Patinoarul urşilor", "Şemineul" etc. În interiorul peşterii s-au descoperit cele mai vechi dovezi ale existenţei umane din Peninsula Balcanică, sub forma uneltelor din os şi cremene. Peştera este iluminată şi în anumite perioade ale anului se organizează concerte dat fiind acustica extraordinară de care dispune. La intrare, din cauza temperaturii de afară din perioada când am mers noi, erau formate stalactite şi stalagmite din gheaţă, ce au luat naştere prin picurarea apei din infiltraţii şi solidificarea ei sub formă de gheaţă. Intrarea a costat 2 leva de persoană pentru traseul mai mic (există şi un traseu mai mare pentru care plăteşti 4 leva, însă fiind aproape de ora închiderii, a fost singura opţiune oferită de ghidul simpatic ce ne-a şi explicat câte ceva în franceză - se pare că bulgarii se descurcă mai bine cu franceza decât cu engleza, acelaşi lucru întâlnit şi la Peştera Orlova, şi la Biserica Boyana, şi prin alte părţi ale Bulgariei).

Am ieşit şi ne-am îndreptat spre Mănăstire, nu înainte de a ne opri lângă parcare la Mehana Andyka (restaurant tradiţional bulgăresc) pentru un popas de o shopska (salata specială bulgărească) pentru care am plătit câte 3,5 leva.

Mănăstirea Arhanghel Mihail din Dryanovo fondată pe timpul domniei Ţarului Kaloian, a fost implicată în rebeliunea din Aprilie 1876 care avea să ducă la războiul ruso-turc. Era un centru al rebeliunilor  anti turce organizate în secret de liderul popular Vasil Levski. A fost arsă şi reconstruită de două ori, cu adăugarea în sec. XIX de clădiri rezidenţiale. Liniştita curte interioară oferă un muzeu (care nu mai era deschis), biserica, un monument în memoria lui Vasil Levski şi chiar o cafenea. Biserica mai păstrează pe zidurile sale urme de gloanţe, rămase neastupate întru aducere aminte.

Motive pentru o revenire în zonă:
1. Eco poteca sau ecotraseul ce pleacă de lângă intrarea în peşteră şi care este una dintre cele mai interesante atracţii din zonă ce oferă o rută circulară cu altitudine cuprinsă între 270 şi 510 m, rută ce trece prin locuri naturale unice ce oferă privelişti incredibile asupra împrejurimilor reprezentative pentru flora locală a cărei biodiversitate oferă peste 200 de specii rare. Traseul are pe alocuri podeţe din lemn suspendate la înălţimi considerabile, şi se poate continua până în satul Bojenţi situat 15 km mai la sud, fiind necesare cam 3-4 ore de mers.
2. Traseul lung din peşteră şi un concert pe viu înăuntru.
3. Muzeul din curtea Mănăstirii.
4. Biserica St. Nikola din Dryanovo construită de Nikola Fişev.
5. Podul peste râul Dryanovska construit de acelaşi arhitect.
6. Casa Ikonomova construită tot de Nikola Fişev ce găzduieşte şi un muzeu de icoane.
7. Casa Lafcieva sau casa fără cuie construită în stilul renaşterii bulgare, ce are de asemenea un muzeu ce evocă modul de viaţă orăşenesc al celui de al XIX-lea secol.
8. Turnul cu ceas de pe la 1778.

Am lăsat amurgul să cadă peste liniştita vale ce găzduieşte de secole Mănăstirea şi peştera, şi am plecat în lungul drum peste Stara Planina care s-a terminat pe la ora 8 seara în centrul Plovdivului. Dar despre asta în episodul viitor.




Vizualizare hartă mărită

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iti poti spune parerea aici: