Parteneri: Gheisa (a se citi Toyota Corolla) pe care o mentionez prima pentru ca este "magarusul de povara" si nu trebuie sa se supere pentru a ne putea duce si alta data pe carari nebanuite si eventual putin batute, UB (tradus Roxy) copilot de incredere pe drumuri, poteci, muzee si viata, eu... "vizitiul" si Ioana cea cu "ati depasit limita de viteza" sau "in x metri ajungeti la destinatie" de medie incredere avand in vedere un istoric frustrant experimentat.
Premise: ora 9:00. Vremea? = o sa ploua (conform prognozei ) => "mergem in mall sa iti iau ceva de ziua ta" - zise UB. Prefer sa mergem undeva sa ne plimbam - zisei eu - cel mai bun cadou. Zis si facut. Dar unde? Ce ar fi sa continuam vizitarea încă nevizitatelor cetati din Dobrogea? Hai. Dar ploaia? Lasa ca o strunim noi. Program? Il facem pe drum.
Program: Plecat la ora 10:00 cu destinatia Capidava, Histria, Argamum si Enisala, ceea ce se dorea partea a doua a itinerarului deja parcurs anterior intre Ostrov si Adamclisi (poate o sa postez ulterior despre acesta).
Asa cum ne sta in fire am schimbat traseul, admitand ca cetatea Capidava o lasam la urma daca mai avem timp. Asa ca am rugat-o pe Ioana sa ne duca via Basarabi unde nu stiam ce era de vazut dar imi aminteam vag ca trebuia sa fie ceva. Dupa ce am descoperit fara prea mare surprindere ca indicatoarele romanesti privind obiectivele turistice lipsesc, si bineinteles cu nervii de rigoare, am trecut mai departe. O sa aflu mai tarziu (a doua zi) ce am pierdut. Asa ca ...spre Histria. Si cum mergeam noi asa pe E87 vedem la un moment dat o intersectie de unde la dreapta puteai ajunge la Sacele, iar la stanga zicea ceva de Cheile Dobrogei si Pestera Sf. Ioan Casian. Asadar stanga obligatoriu. Daca veniti pe aici, nu va asteptati la o autostrada sau vreun drum judetean.... ca veti fi tare dezamagiti. Insa peisajul compenseaza toate eforturile de a naviga printre denivelarile de rigoare.
Un preview
Altul
Dupa ce ajungem la gara aceasta,
parasim DC81 facand la dreapta pe DJ222 pentru a traversa calea ferata si facem din nou la dreapta spre Pestera si Manastirea Ioan Casian.
Dupa un drum de piatra, urmeaza:
adica Manastirea .
Insa asta nu e tot. Prin dreapta ei, se ajunge dupa o coborare la ceea ce inseamna Pestera Ioan Casian. Aceasta se afla pe un deal, unde se ajunge pe o scara ce se afla pe un perete de stanca cu grad ridicat de dificultate. Dupa urcusul scarii metalice, se afla o chilie numita “a pustnicului” ce are o temperatura constanta pe tot timpul anului de cca. 15 grade Celsius.
Inainte de a purcede la coboras, avem parte de o imagine de ansamblu a ceea ce a insemnat domeniul Casienilor. (Si bineinteles interventia omului asupra mediului).
Apoi o bucata de coborare pe trepte...
Apoi...urcusul.
Si acolo sus undeva este intrarea de unde se vede asa:
Cum ploaia se intrezarea la orizont, am zis ca ar fi timpul sa mergem, nu de alta dar aveam o gramada de urcat si nu am fi vrut sa o suparam pe Gheisa cu hainele noastre ude (de ploaie + sudoarea de la urcus). Asa ca "ne-am tras in poza" cu altarul si am plecat.
Cam atat am urcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti poti spune parerea aici: